ORDINUL CULORII

Imagen cogida de la red

ORDINUL CULORII

Nu voi putea înțelege culoarea topită în ceață, nici colții,

nici mușcăturile din poem: (după  ani de scris, încă nu știu

cum se face poezia, nici ziua de mâine sub așchii.)

—Unii armează tapiserii cu oscioare; alții, iau pietricelele 

ca trofeu: fiecare trebuie să scape de nodul său din gât,

fără pic zgomot, precum nașterea culorii.

(Nimeni nu poate înota fără apă, nici să vadă fără ochi), —dacă cuvântul clar

consacră lutul, așa să fie. Dacă vorba întunecată construiește ziduri,

așa să fie. Oricine poate săpa  sau îngropa focurile schimbătoare 

ale oglinzii. (Eu, ca mulți alții, nu aștept  indulgențe.)

Unul e ceea ce e cu toate striațile poșircii alfabetului.

Cu punctul final nu închidem rugul, nici fantezia, ci deschidem

alt acoperiș pentru vise.

Dacă cineva se îndoiește, să încerce suflarea aburului său...

Barataria, 25.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan

CONSIGNA DE LA TINTA

No podré entender la tinta disuelta en la niebla, ni los colmillos,

ni las dentelladas en el poema: (después de años de escritura, aún no sé

cómo se hace la poesía, tampoco sé el porvenir debajo de las astillas.)

—Unos arman tapicerías con huesecillos; otros, cogen a los guijarros

de trofeo: cada quien debe deshacer el nudo que lleva en la garganta,

sin más ruido que el parto de la tinta.

(Nadie puede bracear sin aguas, ni ver sin ojos), —si la palabra llana

consagra la arcilla, que así sea. Si la palabra oscura construye muros,

que así sea. Quienquiera puede cavar o sepultar los fuegos cambiantes

del espejo. (Yo como muchos, no espero indulgencias.)

Uno es lo que es con todas las estrías del brebaje del alfabeto.

Con el punto final no cerramos la hoguera, ni la fantasía, sino que abrimos

otro techo para los sueños.

Si alguien lo duda, que pruebe el aliento de su vaho…

Barataria, 25.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM