Imagen cogida de la red
FIECARE ZI
Abrupte, neliniști. Deodată înăuntru,
adăposturile iernii,
culoarele și ferestrele prea întunecate, oglinzi agățate
în bucățele, —acestă încâlcire suspicioasă a mulțimii. (În rădăcina
supunerilor există lunetiști care devastează aerul.)
În bazinul leagănului clipește carnavalul umbrelor:
de cealaltă parte a oazei, frunzele încercuite de galbenul ieranticului.
Uneori mă joc cu rășina albă a leagănelor.
Există săptămâni rotunde ca o picătură de umezeală între monedele
risipite ce atârnă de ochii axilelor;
mă joc de-a escavarea claviculelor, (există dorințe materializate precum
exercițiul trepanării suflării, iar apoi căscatul scrierii.)
Cu batista topită de vânt, răzuiesc nodurile sării,
și această ursită de drum cu îmbrăcăminte spălăcită...
Barataria, 19.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan
culoarele și ferestrele prea întunecate, oglinzi agățate
în bucățele, —acestă încâlcire suspicioasă a mulțimii. (În rădăcina
supunerilor există lunetiști care devastează aerul.)
În bazinul leagănului clipește carnavalul umbrelor:
de cealaltă parte a oazei, frunzele încercuite de galbenul ieranticului.
Uneori mă joc cu rășina albă a leagănelor.
Există săptămâni rotunde ca o picătură de umezeală între monedele
risipite ce atârnă de ochii axilelor;
mă joc de-a escavarea claviculelor, (există dorințe materializate precum
exercițiul trepanării suflării, iar apoi căscatul scrierii.)
Cu batista topită de vânt, răzuiesc nodurile sării,
și această ursită de drum cu îmbrăcăminte spălăcită...
Barataria, 19.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan
CADA DÍA
Abruptos, desasosiegos. De pronto hacia dentro, los
invernaderos,
los pasadizos y las ventanas demasiado oscuras,
espejos colgados
en pedacitos, —esa maraña desconfiada de la
muchedumbre. (En la raíz
de los sometimientos existen francotiradores que
arrasan con el aire.)
En el aljibe del columpio parpadea el carnaval de
las sombras:
al otro lado del oasis, las hojas acorraladas en el
amarillo del invernadero.
A veces juego con la resina blanca de los
columpios.
Hay semanas redondas como una gota de humedad entre
las monedas gastadas que cuelgan de los ojos o las axilas;
juego a excavar las clavículas, (existen
anhelos corporizados como el ejercicio
de trepanar el aliento para luego bostezar en la
escritura.)
Con el pañuelo desleído del viento, descamo los
nudos de la sal,
y
esta suerte de camino con traje mortecino…
Barataria, 19.X.2013, del libro POST SCRIPUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario