RACLĂ

Imagen cogida de la red

RACLĂ

Acum, ochiul terebentinei în mănușile lemnului. Timpurile trecute.

Lumina jupuită între piatra de măcinat și tabac, bobul triturat 

în coliziunea-i finală.

—Adun tot ce a adus vijelia: tobele și pulberea

în susurul fierului de la inghinale, doare rămășița din piept.

(În cota răgușelii, vijelia perucilor și această  falsificare 

a satirei la căpătăi.)

Nu știu dacă e urma sau masca, această metaforă a norilor policromi dărâmati,

ultimul anotimp al pendulei în vară: odinioară moderai penuriile

în piață —desigur, bursă de valori e mult spus—;

în campanila plusvalorii, vreau să zic.

Acum știu că trăiam într-un carusel de acelea infectate cu arătări și răutate.

Barataria, 21.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por ERlisabeta Botan

ATAÚD

 Ya el ojo de la trementina en los guantes de la madera. Los tiempos idos.

La luz desollada en la piedra de moler y el tabanco, triturado el grano

en su acometida final.

—Recojo todo lo que trajo la tormenta: los tambores y la pólvora

y el susurro de hierro de las ingles, duele el rastrojo en el pecho.

(En el escote del carraspeo, el vendaval de las pelucas y esa contrahechura

del vejamen en la almohada.)

No sé si es la huella o la máscara, esa metáfora del celaje derruido,

la estación última del péndulo en el estío: otrora mitigabas las penurias

en el mercado —claro, la bolsa de valores es mucho decir—;

en el campanario de la plusvalía, quiero decir.

Sé ahora que vivía en un carrusel de esos infestados de larvas y maleza.

Barataria, 21.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM