RICTUS

Imagen cogida de la red

RICTUS

Uneori trebuie , ca o ecuație ostilă, să ne încruntăm și să înlănțuim

rictusul împietrit de sufocare unde urlă rotundul dezechilibrului.

Există un rictus al vieții și altul al morții: amândouă în tranzitul materiei,

formele și golurile de aer,

rotunjimea unei frunze apropiate de lacrimă.

Diogene multiplicat în sete, gura în pâinile împărțite.

(Dincolo de supliciul ecourilor, visarea e o alunecare a depărtărilor,

o altă formă —poate— a fugii timpului cu delirurile lui.)

În fața realității potecii, metamorfoza necesară păsării:

oare, e grimasă, urcarea și coborârea scărilor copacului fără o stare bună de sănatate

a descântecului? — Respir în fața împrumutului anotimpurilor...

Barataria, 25.x.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan.

RICTUS

A veces nos toca, como una ecuación hostil, fruncir el ceño y engarzarlo

al rictus petrificado del ahogo donde aúlla redondo el desequilibrio.

Existe el rictus de la vida y el de la muerte: en ambos el tránsito de la materia,

las formas y vacíos del aire,

la redondez de una hoja cercana a la lágrima,

Diógenes multiplicado en la sed, la boca en los panes repartidos.

(Más allá del suplicio de los ecos, el ensueño es un desliz de las lejanías,

otra forma —quizá— de la huida del tiempo y sus devaneos.)

Ante la realidad del sendero, la metamorfosis necesaria del pájaro:

¿es mueca, acaso, subir y bajar las escaleras del árbol sin la buena salud

del conjuro? —Respiro ante el avío de las estaciones…

Barataria, 25.x.2013, del libro POST SCRIPTUM