CONVINGERE

Imagen cogida de 1997helio.blogspot.com

CONVINGERE

Murim lângă umbrela lentă a propriei umbre şi timpul este uşă

şi oglindă, acest şofran al eternei contradicţii.

În faţa viitorului, pânza de păianjen a analogiilor, vulturul asfinţitului 
cu foamea sa, vacarmul ambarcaţiunilor care scufundă visele.

—Ştii că fiecare cruce ne acuză de posibila copilărie a morţilor; 
parte din vocea noastră, jură de atâtea ori pe un zbor evanescent.

Astăzi sau mâine, dupa spaimele consumate în statui, vântul

şi vomismentul său de păsări,

carnea sedusă de viermi, avalanşa lumii interlope lipsită de decenţă.

Plângem inaintea luminii veşnice a zeilor: neîndoielnic, seducem mereu

agonia, această altă fereastră întunecată a conştiinţei.

Acum teatrul se dovedeşte ciudat şi grotesc (nicio comedie nu e superioară

acestui maniheism al cadavrului corbului aurorei.)

Ceasul ne învaţă mereu să aţâţăm focul şi să punem masa...

Barataria, 26.V.2014

Poema de André Cruchaga traducido al rumano por Anca Tanase

CONVICCIÓN

Morimos junto al paraguas lento de la propia sombra: el tiempo es puerta

y espejo, ese azafrán de eterna contradicción.

Ante el porvenir, la telaraña de las analogías, el buitre del ocaso

con su hambre, el estruendo de las balsas que ahogan los sueños.

—Sabes que cada cruz nos delata sobre la infancia posible de los muertos;

parte de nuestra voz, jura tantas veces sobre un vuelo inasible.

Hoy o mañana, después esos miedos consumidos en las estatuas, el viento

y su vómito de pájaros,

la carne seducida por las larvas, el alud del bajomundo sin decoro.

Lloramos ante la luz incesante de los días: sin duda seducimos a perpetuidad

la agonía, esa otra ventana oscura de la conciencia.

Ahora resulta extraño y grotesco el teatro (ninguna comicidad es superior

a ese maniqueísmo del cadáver del cuervo de la aurora.)

El reloj nos enseña siempre a calentar el fuego y poner la mesa…

Barataria, 26.V.2014