INTIMITATE

Imagen cogida de joesincolor.blogspot.com

INTIMITATE

În tăcerea ochilor, toată acestă umanitate confuză.
În canelura gândurilor muşcă dezamăgirea ca-ntr-o piatră.
Sângerarea, respirație ce respiră pe rană: gura o ţine sărată,
căci memoria a acumulat această perioadă de chimie ursuză.
Zorii sunt descuiaţi în broboadele din scalpului himerei;
stârnită e scara ce cade din cer în petala topită a sării.
Ce unghii urmăresc gura pentru a fi acalmie?
Ce fermentate drumuri demolate în sexul muştei?
—(Iartă-i pe cei care nu scriu sau pe cei care scriu lipicios,

pe cei care cad în gol fără parașută.)
Există întotdeauna capcane pentru cuvinte în această dragoste mare şi mută.
Oglinzi încrețite fără cuțite, fără falus în tuberoza nucului.
În trestia de zahăr din sticla mării vânează noaptea, braconierii.
Cei supuşi dezintegrării, cei care doresc pescăruși în sicriu, 
au meditat mereu asupra toaletelor vâscoase.
Mi-am recuperat demult memoria şi m-am îndepărtat de piatra ponce din ogaşe.

André Cruchaga, Barataria, 17.XII.2014
Traducere Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 18.12.2014, Klausenburg

INTIMIDAD

En el silencio de los ojos, toda esta humanidad del desconcierto.

Muerde el desencanto como una piedra en el surco de los pensamientos.

Sangra el aliento de respirar sobre la herida: la boca guarda lo salobre

que la memoria ha acumulado en todo este tiempo de química nefasta.

Desabotono el alba en los granos del escapulario de la quimera;

cae de pique la escalera del firmamento sobre el pétalo derretido de la sal.

¿Qué uñas persigue la boca para que la arrullen?

¿Qué caminos fermentados derriban el sexo del musgo?

—(Perdónenme los que no escriben, o los que escriben enclavados en lo pegajoso; 

los que caen al vacío sin paracaídas.)

Siempre hay trampas en este largo amor por las palabras. Arrugo los espejos

sin puñales, sin ningún falo en la nuez del nardo.

En el bagazo de la botella de mar, los cazadores furtivos de la noche.

Aquellos sometidos al ocaso de la ráfaga, los que quieren gaviotas

en su féretro, los que siempre meditaron en la viscosidad de los retretes.

Hace tiempos recuperé la memoria y me aleje de la piedra pómez de la baba.

Barataria, 17.XII.2014