domingo, 20 de mayo de 2018

FIDEL DESTINULUI

Imagen cogida del FB de Elena Buldum





FIDEL DESTINULUI




Pentru Elena Buldum




Din foame în foame, drumurile sunt, de asemenea, aprinse: copularea zorilor în migrarea cuvintelor. Binecuvântați sunt pantofii diafani, pentru că ei dezvăluie trandafirul fără limite al luminii. Și acele asfalturi care îți revarsă respirația.

În aripa verde a ceții, timpul arcuit de amintiri trecute, în ciuda voinței infinite a drumului. (Ochii și picioarele se învârt în sinagoga poeziei, între vânt și ramurile sufletului.)

În vocea destinului și semințelor pe care pieptul le păstrează.

Uneori, numai sufletul este tăcut în fața flacării și, la fel ca San Juan de la Cruz, unul va strânge uitarea în fugă. Sau inima este consumată în pace.

Cuvântul va fi întotdeauna acea tăietură imensă a pupilelor.

(Acum cunosc când număr păsările și momentele imposibile de înroșire.)






FIEL DESTINO




A Elena Buldum




De hambre en hambre también se van incendiando los caminos: copula el alba en la migración de las palabras. Bienaventurados los zapatos diáfanos porque ellos desvelan la rosa inabarcable de la luz. Y esos asfaltos que desbordan el aliento.

En el ala verde de la niebla, el tiempo arqueado de postrimerías, pese a la voluntad de infinito del camino. (Ojos y pies aletean en la sinagoga del poema, entre el viento y las ramas del alma.)

Dentro de la voz el destino y las semillas que guarda el pecho.

A veces sólo calla el alma frente a la llama y, como San Juan de la Cruz, uno va acumulando olvidos en la huida. O consumiéndose en paz la entraña.

La palabra será siempre, ese vasto desgarramiento de pupilas.

(Ahora lo sé cuando hago recuento de los pájaros y las deshoras imposibles de sonrojar.)

De “Poemas del descreimiento”, 2018.
© André Cruchaga

1 comentario:

  1. Nuevo libro, nuevas sensaciones, amigo André, incansable poeta,nada te detiene. Abrazos.

    ResponderEliminar